avantaje tic in educatie

               

           Cateva din avantajele utilizarii noilor tehnologii de formare sunt actualitatea (materiale de calitate, autentice şi de actualitate), flexibilitatea, autonomia elevilor (au posibilitateade a-şi  organizeza singuri propriul procesde învăţare), abordarea diferentiata, facilitarea unui tip de învăţare contextuală

  Aspecte tehnice: Complexitatea este semnalată ca aspect pozitiv. In programele multimedia de limbi străine sunt integrate imagini, secvenţe video, grafice, animaţii, înregistrări audio, etc. care în mod normal apar izolat în cazul altor mijloace de învăţare. Combinarea elementelor audio-vizuale cu textele facilitează trecerea rapidă de la un tip de exerciţiu la altul, fără a fi necesară schimbarea metodei de învătare. De asemenea specificul interactiv este des întalnit în aceste metode de învatare, precum şi atractivitatea. Prin colorit, animaţie, efecte speciale, programele multimedia sunt atractive şi motivante. De asemenea elementele vizuale, sonore, fragmentele de film, personajele animate, conferă atractivitate programelor multimedia şi paginilor web.

   Tehnologia este tot mai folosită în procesele de învatare a limbilor străine fie ca o completare a instruirii, fie ca singurul mijloc de învăţare. Deşi accesul la tehnologie poate prezenta dificultăţi în accesarea programelor de educaţie pentru adulţi şi practicieni, acestea pot fi depăşite .
     Platformele online au progresat considerabil în ultimii ani. Acestea continuă să ofere din ce în ce mai multe aplicaţii utile, la preţuri accesibile şi instrumente pentru învăţarea limbilor străine.      Profesorii care utilizează  aceste tehnologii trebuie să continue să ofere oportunităţi pentru învătare şi  pentru promovarea şi dezvoltarea limbilor străine. Însă este recunoscut faptul că sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la impactul utilizării tehnologiei; având în vedere ritmul rapid de inovaţii în software şi acces la Internet, sunt necesare studii de cercetare  pe termen lung  pentru a înţelege mai multe despre rolul şi impactul folosirii tehnologiei în învăţarea limbii engleze la adulţi.

  Nu putem vorvbi de metode interactive fără să trecemîn revistă instruirea asistată de calculator(IAC). Acesta este o varietate de experienţe didactice care utilizează calculatorul ca suport tehnic şi softulca suport informaţional.
 Integrarea optimă a calculatorului în cadrul lecţiilor este condiţionată de:asigurarea resurselor harware (aparatura tehnică), asigurarea resurselor software (suporturi electromagnetice purtătoare de informaţie).IAC este o modalitate extrem de utilă de prezentare a noilor cunoştinţe, într-o manieră interactivă.Diverse întrebări şi răspunsuri sunt receptate imediat, în acelaşi timp putându-se valorifica feedback-ul.
  În esenţă, IAC creează un mod conversativ de lucru, reuşind să întreţină un dialog intens calculator-elev,elev-calculator, asftel încât achizţia de noţiuni noi să apară ca un produs interactiv bine încheiatC alculatorul, considerat un al treilea actor în demersul didactic,îşi asumă o serie de roluri şi func ţii

 De exemplu, preia din sarcinile profesorului, acestuia din urmă reducându -i-se funcţia dedistribuitor de cuno ş tin ţe.
   Mai mult, calculatorul devine un mijloc de intervenţie directă în organizareasitua ţiilor de învăţare, preluând o serie de sarcini legate de organizarea activităţ ilor de repetiţie, deexersare, de evaluare etc. În acela şi timp însă, calculatorul oferă profesorului disponobilităţ i de timpşidisponibilităţ i de a folosi acest timp ocupându-se de organizarea învăţării, de structurarea conţinuturilor,de ceea ce numim învăţarea învăţării, de stimulare a creativităţii elevilor.

.   

tic/comunicare

   Aplicaţiile didactice ale internetului ar putea fi clasificate în mai multe tipuri de comuicare :

* Comunicarea interpersonală, realizată cu ajutorul poştei electronice (email) şi a comunicării directe (chat). Aceasta reuneşte acele aplicaţii pedagogice care favorizează schimburile interpersonale între tineri şi îi determină să cunoască şi să respecte asemănările şi deosebirile culturale, politice, lingvistice din cele mai îndepărtate zone. Se pot organiza întâlniri cu personalităţi, ori forma clase virtuale, prin care studenţii vor avea posibilitatea de a-şi verifica aptitudinile comunicaţionale într-o limbă străină. Profesorii îi vor învăţa pe tineri tehnici de corespondenţă amicală şi oficială specifice limbii străine studiate, ceea ce va conduce la ameliorarea exprimării scrise, la utilizarea informaţiilor pertinente şi corecte, la structurarea ideilor. Tot pentru exprimarea în scris se poate avea în vedere şi mesageria electronică.
* Culegerea de texte autentice în limbi străine. În funcţie de specificul tematicii lecţiei, profesorul va defini în mod clar un subiect care să atragă interesul studenţilor şi expune mai multe tipuri de documente (PDF, articole de presă, eseuri etc.). Studenţii (individual sau în grup) ar avea ca sarcină culegerea documentelor, analizarea şi interpretarea documentelor culese, solicitarea avizului unor cadre didactice specialiste în domeniul respectiv, precum şi redactarea unei lucrări scrise (rezumat, sinteză, comentariu etc.) în limba străină.
* Cercetarea documentară, validarea şi utilizarea resurselor în limbă străină în vederea realizării unei bibliografii pe o temă dată respectând regulile citării documentelor electronice. 
* Publicarea de documente în limbi străine pe Internet implică nu numai o bună cunoaştere a calculatorului, a programelor specifice unei astfel de activităţi ci şi o bună cunoaştere a unei limbi străine. Se poate avea în vedere redactarea une pagini personale în care studentul să se prezinte, să-şi descrie realizările în plan intelectuale şi profesional, domeniile de interes, proiectele. Rolul profesorului este de a-l învăţa pe student tehnicile de structurare, redactare şi prezentare personală în limbă străină. Studenţii vor putea să-şi perfecţioneze cunoştinţele de exprimare scrisă în limbă străină (respectarea stilului jurnalistic specific unei reviste de specialitate, prezentarea convingătoare a informaţiei etc.) prin redactarea unui articol.
* Auto-formarea prin conectarea la situri specializate în manuale virtuale ori teste de verificare a cunoştinţelor de limbi străine.

interneto-mania

        Mijloacele informatice fac parte din cultura noastră, din viaţa noastră de fiecare zi (acasă sau la serviciu). Deşi uniţi într-o reţea planetară, se manifesta  o îngrijorare faţa de riscul izolării sociale a celor care petrec multe ore în faţa calculatorului. Şi totuşi, internetul trebuie privit ca orice alt mijloc de comunicare asemeni celorlalte mijloace moderne de comunicare.

Cand vorbim de noi tehnologii de informare ne referim la internet precum şi orice alte metode de comunicare offline şi online, la diverse programe de eLearning create sau diverse posibilităţi pe care calculatorul ni le dă şi de care ne putem folosi ca şi mijloc de redare a unor informaţii (messenger, Skype, MS Office, produse Apple, tabele, video si audio etc. )

     

        Utilizarea Internetului în procesul de învăţământ, alături de alte instrumente auxiliare, favorizează accesul în timp real la informaţii, schimburile interne şi internaţionale şi oferă noi posibilităţi de învăţare – predare. În acest cadru participă diverse categorii de persoane (elevi, profesori, specialişti în informatică), fiecare având un rol bine determinat.

un test pentru incepatori

NAME__________________________                                                                         DATE_________________________

TEST PAPER

5^TH GRADE

1.      Write the plural and translate them:                    (1 punct)

·        Table-

·        Foot-

·        Thief-

·        Potato-

·        Radio-

·        Match-

·        Knife-

·        Child-

·        Fish-

·        Deer-

·        Tooth-

·        Mouse-

2.      Write these sentences in the plural:             (2 puncte)

a.      This boy has one tooth.

b.      A bus is the cheapest way og getting into town.

c.      A wolf is a wild animal that looks like a dog.

3.      Complete with a or an.                  (1 punct)

a)….. wild dog.                   c)…….honest person.        e)……..ice-cream.

b)…..old man.                     d)……..orange.                    f)……..hour.

4.      What’s the time?                       (1 punct)

a.      4:00 è

b.      4:15 è

c.      4:30 è

d.      4:45 è

e.      4:20 è

5.      Write the numbers:                (1 punct)

a.      13-

b.      17-

c.       20-

d.      32-

e.      45-

f.        58-

g.      69-

h.      73-

i.        88-

j.        92-

6.      Choose the correct answer:               (2 puncte)     

1.  Look! He leaves/ is leaving the house.

2. Quiet please! I am writing/ write a test.

3. She usually walks/ is walking to school.

4. But look! Now she is going/ goes by bike.

5. Every Sunday we are going/ go to see my grandparents.

6. He often is going/ goes to the cinema.

7. We are playing/ play Monopoly at the moment.

8. The child rarely cries/ is crying.

9. I am not doing/ don`t do anything at the moment.

10.  Does he watch/ Is he watching news every day?

·      

Conditii si semne ale coruptiei

Condiţiile  care favorizeaza apariţia faptelor de corupţiei în unitățile de învățământ şi semnalele lor externe

Fiind considerata un virus extrem de rezistent al zilelor noastre , coruptia are nevoie de conditii  propice pentru a se naste si dezvolta . La modul general , in categoria conditiilor favorizante  create sau tolerate de catre manageri/sef, putem sa include urmatoarele:

a)      Supraveghere defectuoasa pe linie de serviciu si profesionala;

b)     “incadrarea oarba” fata de angajatii cu vechime si fata de angajatii specializati;

c)      Slabiciunile si tarele comportamentale ale personalului din domeniile cu risc ridicat de coruptie;

d)     Exemplul negative al sefilor in cazul acceptarii unor cadouri sau mici atentii oferite de subordonati;

e)      Neluarea masurilor legale/administrative in situatiile de implicare in fapte de coruptie sau incalcarea normelor etice probate, conduce la incurajarea unui astfel de comportament incorrect;

f)      Solicitari ale sefilor, privind rezolvarea unor problem personale de catre subordonati.

    Conditii favorabile aparitiei actelor de coruptie pot apare in orice situatie , daca exista si stimuli sau factori  compatibili cu  dezvoltarea lor . Astfel , putem identifica  si anumite semnale  externe  ale aparitiei  faptelor  de coruptie : 

 a) standard de viaţă inexplicabil de înalt, stil de viaţă luxos, afişarea mai mult sau mai puţin

ostentativă a unor simboluri menite să reflecte statutul social;

b) contacte personale bătătoare la ochi, între personalul instituţiei şi terţi (de exemplu, invitaţii,

activităţi suplimentare, contracte în calitate de consultanţi sau experţi);

c) rezistenţă inexplicabilă împotriva unei modificări a atribuţiilor sau a unei mutări, mai ales

dacă ea poate fi asociată unei promovări, respectiv unei măriri a salariului;

d) executarea de activităţi suplimentare care nu se regăsesc în fişa postului, fără aprobare şi fără

a informa despre aceasta;

e) apariţia închiderii în sine, modificări bruşte ale comportamentului faţă de colegi şi faţă de

şefi, comportament atipic (existenţa unei situaţii de şantaj sau exercitarea unor presiuni din partea

grupărilor infractoare);

f) apariţia unor probleme sociale (dependenţa de alcool, de droguri sau de jocuri de noroc etc.);

g) dorinţa de a se impune în orice împrejurare prin invocarea contactelor din sfera serviciului şi

din cea privată;

h) solicitarea unor favoruri din partea terţilor (condiţii speciale la cumpărarea unor bunuri,

acceptarea suportării plăţii consumaţiei în restaurante , invitaţii la manifestări private sau de afaceri.);

i) manifestări de generozitate neobişnuită din partea firmelor, sau patronilor (de exemplu

sponsorizare, crearea unor facilităţi la plata serviciilor sau a bunurilor comercializate de acestea).

         În afara acestor semnale  ,  pe care le-am inclus în categoria celor neutre, există atitudini şi comportamente care pot fi clasificate drept caracteristice pentru corupţia în rândul cadrelor didactice şi,de aceea, au fost clasificate ca „semnale de alarmă”.

     Comportamentul angajatului din cadrul sistemului de învăţământ trebuie să fie ireproşabil,

pentru că, dacă există cazuri de comportament deviant, imaginea instituţiei va avea de suferit aceasta putand fi acuzata de acte de coruptie   Pentru a creşte cu adevărat nivelul integrităţii funcţionarilor din subordinea managerilor școlari, trebuie evitate anumite situastii generatoare de conditii favorabile  coruptiei  :

a) - nepunerea în aplicare a principiul „mai mulţi ochi”;

b) - orice conducător al unei instituţii îndeplineşte funcţia de model, deci are o obligaţie de

asistenţă faţă de angajaţii săi, astfel lipsa unei  conduite, dar şi a atenţiei acestuia joacă un rol important în aparitia  corupţiei;

c) – lipsa simtului de raspundere  a tuturor cadrelor didactice implicate in actul educativ , ce trebuie sa aiba ca obiectiv comun un serviciu lipsit de corupţie ,mai ales ca  şefului ar trebui sa ii  revina obligaţia de a-şi prezenta eforturile de combatere a corupţiei şi de a urmări ca toţi subordonaţii să fie conştienţi de acest lucru ;

d -  neexistenta   unei parti prejudiciate, care să depună plângere,  prevenirea depinzand  în mod esenţial de capacitatea managerului de a sesiza starea de pericol, de a dispune cele mai potrivite măsuri pentru fiecare caz şi, nu în ultimul rând, de receptivitatea subordonaţilor;

e) – lipsa fundamentarii unor  standarde manageriale , care să conducă prin exemple, sprijinindu-i pe cei care au un comportament integru , ezitandu - se astfel  în aplicara procedurilor  cu privire la comportamentul incorect ;

f) -  iconsecventa managerului institutiei de invatamant în aplicarea măsurilor (favoritismele), naluarea  în serios a  misiunii sale;

g) – lipsa unei  informari permanente şi a atentiei  la tot ce se întâmplă în structura pe care o conduc (daţi atenţie “bursei zvonurilor”, semnalelor venite atât din interior, cât şi din exterior, de

la comunitate);

h)– inexistaenta  unei  asistenţe sporite pentru noi si vechii  angajaţi,avându-se în vedere pericolele la care se expun.

     Este stiut ca fenomenul coruptiei, sub toate aspectele acesteia, nu poate fi eliminat, dar pot fi luate masuri pentru diminuarea lui, cum ar fi:

 - Sa dea atentie definirii clare a competentelor si, daca este cazul, limitarilor libertatii de decizie;

      - Sa discute limitele delegarii competentelor si limitele libertatii de apreciere privind modalitatile de indeplinire a atributiilor profesionale;

- Sa puna in aplicare princiupiul avizarii de legitimitate asupra tuturor documentelor create;

- Sa formeze echipe, respective grupuri de lucru pentru rezolvarea situatiilor delicate si care ar putea constitui amenintari la adresa integritatii subordonatilor;

 - Sa verifice daca se impune insotirea subordonatilor de catre alti salariati cu ocazia controalelor, cercetarilor la fata locului etc.

                 

Reglementarea clară a unor norme transparente a atribuţiilor tuturor  actorilor implicati in actul educativ sunt în măsură să constituie  premise determinante ale  instituirii unui climat „sănătos” de lucru bazat pe corectitudine şi încredere.

Stories !

                             

         Making stories is not that hard as you think !!!!!!!!!!
                 Here some tips for you  : 
 - start describing the setting  ,
 - use  past simple tense  only ,
 - for telling about the weather use past continous tense ,
 -the plan for your story will need some certain steps :
   - the introduction 
   -  the developement 
   - the ending(always describing characters' feelings helps) 

Nivelurile integrarii curriculare

   

   Principalele niveluri ale integrării cunoştinţelor sunt:

- Monodisciplinaritatea/ Intradisciplinaritatea

- Multidisciplinaritatea/ Pluridisciplinaritatea

- Interdisciplinaritatea

- Transdisciplinaritatea

 Monodisciplinaritatea este centrată pe obiectele de studiu independente, pe specificitatea acestora. Prin integrare monodisciplinară / intradisciplinară se înţelege ,,acţiunea de a aborda un proiect sau de a rezolva o problemă prin limitarea la datele unei singure probleme”

( Legendre,1993,p 88). Această modalitate de abordare a conţinuturilor oferă agenţilor educaţionali parcurgerea rapidă a unui volum de cunoştinţe, însă, dintr-o singură direcţie.

Multidisciplinaritatea reprezintă un nivel al integrării echivalent cu cel pluridisciplinar. Singura distincţie care se face între aceste două concepte este legată de tipul de discipline care intră în procesul de integrare la acest nivel: pluridisciplinaritatea se referă la corelarea eforturilor unor discipline înrudite, iar multidisciplinaritatea are în vedere punerea împreună a unor discipline care nu sunt neapărat vecine şi cu legături evidente între ele; se referă la situaţia în care o temă aparţinând unui anumit domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline. Această abordare propune predarea conţinuturilor care aparţin unei discipline şcolare prin modalităţi specifice ale fiecărui domeniu şi folosind argumentaţiile altor discipline.

 Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare.  Încep să fie ignorate limitele stricte ale disciplinelor, căutându-se teme comune diferitelor obiecte de studiu, care pot duce la realizarea obiectivelor de învăţare de grad mai înalt.

 ( Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p.125 )

,,Interdisciplinaritatea poate fi caracterizată prin aprecierea lui Platon despre arta politică: arta ţesutului care nu lasă niciodată să survină divorţul dintre diferitele elemente, urzeşte şi combină mereu informaţiile pentru a face din ele o ţesătură suplă şi foarte restrânsă”.

(Mohammed Allal Sinaceur, 1986).

Interdisciplinaritatea este interacţiunea existentă între două sau mai multe discipline. Accentul se pune pe deprinderi, competenţe, în special pe aşa-numitele higher order thinking skills (abilităţi de gândire mai mari). Pentru formarea acestora se face apel la competenţe diverse de învăţare, sunt implicate eforturi de cercetare şi învăţare prin cooperare.

  Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculum-ului, mergând deseori până la fuziune.

   Integrarea transdisciplinară a cunoştinţelor specifice diferitelor discipline conduce la emergenţa unor noi câmpuri de investigaţie, la dezvoltarea unor proiecte integrate sau chiar la conceperea unor programe de cercetare. Aceasta înglobează celelalte niveluri ale integrării şi este centrată pe viaţa reală, pe probleme importante, semnificative aşa cum apar ele în context cotidian. Competenţele şi conţinuturile se integrează în jurul unei probleme.

 Abordarea transdisciplinară plasează procesele individuale de învăţare ale elevilor, nevoile, interesele şi caracteristicile acestora, în centrul experienţelor de învăţare.

   Transdisciplinaritatea presupune studierea, explorarea proceselor şi fenomenelor complexe, astfel încât prin coordonarea cercetărilor şi coroborarea rezultatelor acestora să se ajungă la constituirea unor discipline noi. Finalitatea ei este înţelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoaşterii. Transdisciplinaritatea conduce la intensificarea relaţiilor dintre discipline şi la descoperirea unor noi orizonturi ale cunoaşterii.

  Utilizarea la clasă a uneia sau a alteia dintre abordări trebuie să ţină seama de caracterul progresiv al acestora, din punct de vedere al nivelului de integrare şi al demersului de proiectare curriculară, dar şi de scopurile urmărite în procesul de învăţare.

  Indiferent de abordarea adoptată, de nivelul de integrare la care ne situăm şi de posibila predominanţă a unei strategii didactice, trebuie reţinut faptul că, proiectarea integrată a curriculum-ului şi organizarea învăţării, aşa cum decurge de aici, se centrează pe principiul învăţării prin cercetare şi prin descoperire, bazat pe o viziune constructivă şi globală asupra lumii înconjurătoare.

Bibliografie

1.Bocoş, Muşata;Jucan, Dana  - Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia   curriculumului. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor,

    Editura  Paralele 45, Piteşti;

2. Bocoş, Muşata   - Teoria şi metodologia curriculumului. Elemente conceptuale şi   metodologice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008;

91

1. Apostol, Pavel, Becleanu Iancu, Adela, Dicţionar de filozofie, Editura Politică Bucureşti,1978;

2. Bruner, Jerome S., Procesul educaţiei intelectuale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970; 

3. Ciolan, Lucian, Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom , Iaşi, 2008;

5. Ciolan, Lucian. (2003). Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară. Centrul educaţiei 2000+, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003;

6. Cosmovici, Andrei   - Psihologie şcolară, Editura Polirom, 1999;

7. Cristea ,Sorin. Studii de pedagogie generală. - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 2004.

8. Cristea, Sorin. (coord. gen.) Curriculum pedagogic. Vol.I. - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 2006.

9. Cucoş, Constantin (coord.) , Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi,1998;

10. Cucoş, C.onstantin, Pedagogie, Iaşi, 1996, Editura Polirom;

11. D’Hainaut, Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1981;

12. Huszar, Tibor, Morala şi societatea, Editura Politică, Bucureşti, 1967;

13. Gusdorf, Georges, Trecutul, prezentul şi viitorul cercetării interdisciplinare. în Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. Idei contemporane, Editura Politică, Bucureşti, 1986;

14. Mohamed Allal Sinaceur, Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane, Editura Politică, Bucureşti, 1986;

15. Maior, Aurel, Popa, Doina, Matematică distractivă, clasa a III-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2003; 

16. Manolescu, Marin, Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică, Editura Credis, Universitatea din Bucureşti, 2004;

17. Nicolesco, Basarab, Transdisciplinaritatea, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

18. Păsăilă, Vasile, Didactica istoriei pentru învatamantul primar, Editura Credis, Bucureşti, 2005;

19. Păun, Ştefan, Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2000;