Modalităţi frecvente de integrare a disciplinelor:
Pentru viziunea curriculară, predarea integrată este abordată nu doar la nivelul organizării cunoştinţelor, ci şi la cel al transmiterii şi asimilării lor; de aceea se cer proiectate cadre de interferenţă între curriculum şcolar şi cel extraşcolar (nonformal) sau se impune constituirea unui parteneriat şcoală-comunitate.
Pentru viziunea curriculară, predarea integrată este abordată nu doar la nivelul organizării cunoştinţelor, ci şi la cel al transmiterii şi asimilării lor; de aceea se cer proiectate cadre de interferenţă între curriculum şcolar şi cel extraşcolar (nonformal) sau se impune constituirea unui parteneriat şcoală-comunitate.
1.Polarizarea cunoştinţelor pe centre de interese nu pe teme generale; cu integrarea cunoştinţelor în jurul unui pol ştiinţific (scheme conceptuale, metode de investigaţii statistice, natural ştiinţifice), în jurul unui pol practic (aplicaţii în contexte vocaţionale, familiale, de grup social) şi în jurul unui pol personal (formarea şi evoluţia conştiinţei formale, a imaginii de sine, a afectivităţii etc.).
2.Integrarea cunoştinţelor prin lecţie (constituie un ansamblu flexibil de lecţii, fiecare fiind concepută printr-o schemă integrativă de tipul: noţiunile esenţiale ale domeniului abordat, metode specifice de investigare, manifestări ale fenomenelor implicate, consecinţe şi variante de soluţionare sau optimizare).
3.Integrarea cunoştinţelor în jurul unor activităţi fundamentale (construcţie, producţie, cercetare, creaţie artistică etc.) .
Câteva recomandări metodologice
• diversificarea situaţiilor de învăţare: sarcini de învăţare variate, strategii, metode şi mijloace diverse de organizare a activităţilor didactice, valorificarea diferitelor medii de învăţare- formal, nonformal, informal, şcolar/extraşcolar;
• asumarea de noi roluri de către profesori şi elevi: pentru a creşte implicarea elevilor şi eficacitatea învăţării, profesorul poate organiza unele situaţii de învăţare în care să le atribuie acestora roluri noi, asumându-şi în acelaşi timp roluri de mediator, moderator sau facilitator al desfăşurării activităţilor;
• utilizarea metodelor interactive de învăţare şi a tehnologiei moderne (de ex. tabla multi-touch): acestea au capacitatea de a stimula lucrul în grup, învăţarea prin colaborare, schimbul de informaţii între elevi, explorarea de posibilităţi şi evaluarea imlicaţiilor etc.; aceste tipuri de sarcini şi modalităţile asociate de organizare a instruirii conduc şi la crearea unui climat de învăţare plăcut, bazat pe respect reciproc, pe valori democratice, facilitând nu doar dezvoltarea cognitivă, ci şi pe cea socio-morală;
• valorificarea experienţei elevilor, dobândită în contexte formale sau nonformale de educaţie: acest principiu este cu atât mai relevant cu cât tematica propusă nu este complet nouă pentru elevi; fiecare dintre ei a auzit, a citit, a aflat din diferite surse sau de la diferite materii de studiu anterioare despre principalele teme abordate.
În acest context, experienţa personală va constitui un reper important în organizarea activităţilor educaţionale, pentru ca acestea să aibă legătură cu viaţa de zi-cu-zi şi să fie relevante. Conţinuturile propuse sunt un punct de legătură între ceea ce elevii ştiu deja şi ceea ce ar trebui să mai ştie sau să gândească astfel încât să abordeze complex şi unitar un anumit fenomen;
• utilizarea metodei proiectului: toate temele din programă pot fi abordate prin această metodă care stimulează implicarea elevilor şi învăţarea prin cooperare, lucrul individual, dar şi lucrul în grup, distribuirea sarcinilor şi asumarea de responsabilităţi, completarea activităţilor din clasă cu activităţi în afara clasei.
Această metodă este foarte adecvată tematicii propuse, întrucât combină diferite alte metode sau tehnici precum documentarea sau investigaţia, facilitând astfel transferul de cunoştinţe şi dezvoltarea competenţelor transversale.
Constatările şi experimentele în domeniu recomandă integrarea predării ştiinţelor ca un fel de principiu natural al învăţării.
Curriculum integrat a cunoscut o extensie relativ rapidă, în primul rând datorită faptului că răspunde unor preocupări privind natura ştiinţei. Acesta se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a ştiinţei cu societatea, cultura, tehnologia.
În învăţământul modern este tot mai evidentă necesitatea instruirii integrate printr-o strategie modernă de organizare şi desfăşurare a conţinuturilor, care s-ă îmbrăţişeaze metode de predare-învăţare a cunoştinţelor îmbinând diverse domenii .
Abordarea realităţii prin astfel de activităţi se face printr-un demers global, graniţele dintre categoriile şi tipurile de activităţi didactice dispar, se contopesc într-un scenariu unitar în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe, conţinuturile având subiect comun.
Reusita predarii integrate a continuturilor in scoala tine in mare masura de gradul de structurare a continutului proiectat, intr-o viziune unitara, tintind anumite finalitati. Invatarea
intr-o maniera cat mai fireasca, naturala pe de-o parte si, pe de alta parte, invatarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie sa coexiste in curriculum-ul integrat.
De retinut este faptul ca scolarii trebuie sa invete intr-o maniera integrata, fiecare etapa de dezvoltare fiind strans legata de cealalta. Activitatile integrate sunt oportune in acest sens, prin ele aducandu-se un plus de lejeritate si mai multa coerenta procesului de predare-invatare, punand accent deosebit pe comunicare ( joc de rol) ca metoda de baza a acestui proces.
Activitatea integrata se dovedeste a fi o solutie pentru o mai buna corelare a activitatilor de invatare cu viata societatii, cultura si tehnologia didactica .
Integrarea continuturilor scolare este o necesitate si un deziderat . Strategiile de predare –invatare integrata , precum si nivelurile la care acestea se realizeaza sunt conditionate de o multitudine de factori de natura obiectiva si subiectiva . Aceste modelitati de integrare au avantaje ,dar si dezavantaje . In dorinta noastra de a fi moderni ,de a inova practica scolara, trebuie prudenta, deoarece echilibrul dintre extreme (diferentiere pe disciplinevs integrare totala ) se pare ca este solutia cea mai eficienta .
Continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu